toárce (-orc, -órs),
vb. –
1. (Înv.) A vira, a
schimba direcția. –
2. A
fila lîna. –
3. (Despre pisici) A
scoate un sunet
continuu. – Mr.
torcu, torșu, toarsă, toarcere; megl.
torcu, torș, tors, toarciri; istr.
torcu, tors. Lat.
tǒrquĕre, prin intermediul unei var. vulgare *
tǒrquĕre (Pușcariu 1747; REW 8798), cf. it.
torcere (logud.
torkere), prov.
torser, fr.
tordre, cat., sp.,
port.
torcer. – Der.
torcător, s.m. (filator);
torcătoare, s.f. (
femeie care toarce);
tors, adj. (
filat);
tors, adj. (
filat);
tors, s.n. (acțiunea de a toarce; tort);
tort, s.n. (
fire toarse), din lat.
tōrtus (REW 8809), cf. it.,
port.
torto, prov.
tort, sp.
tuerto;
tortel (var.
turtel, torțel), s.m. (
cătină, iniță, Cuscuta);
tortoțel (var.
întorțel), s.m. (torțel);
întoarce, vb. (a
suci, a răsuci; a
schimba direcția; a
face pe cineva să-și
schimbe părerea; a
abate, a
conduce; a
schimba, a modifica, a altera; a reda, a înapoia; a restitui, a
trimite înapoi, a recupera, a despăgubi; a converti; a castra, a jugăni; a da o altă
față unei
haine uzate; refl., a se
îndrepta către, a se
adresa; refl., a se înapoia; refl., a da rest), din lat.
intǒrquĕre (Pușcariu 888), sau din
toarce cu pref.
în-;
întorcător, s.n. (
tindeche la războiul țărănesc);
întorcătură, s.,f. (înv., răscoală, răzvrătire; Trans.,
prima vizită a
tinerilor însurăței la
părinții unuia dintre ei);
întors, adj. (înapoiat, răsucit; răsturnat; strîmb; castrat; înțărcat; se
spune și despre alimente care prisosesc, la întoarcerea dintr-o călătorie și care nu se mănîncă);
întors, s.n. (înapoiere; descîntec care pretinde a înlătura
efectele unui
blestem sau
ale unui ghinion);
întorsătură, s.f. (cotitură;
sucire; ocolire, învîrtire;
schimb, modificare,
alt aspect);
întorsură, s.f. (
schimb;
plug);
toartă, s.f. (mîner), de la
tort, probabil
pornind de la mînere de fibră sau
sfoară răsucită, cf. calabr.
torta „legătură de
fir între jug și
oiștea plugului”, sicil.
tòrta „bătătură”;
răstoarce, vb. (a restitui, a înapoia; a răscumpăra).