súge (-g, -upt),
vb. –
1. A
sorbi, a aspira un
lichid. –
2. A
absorbi. –
3. A
bea, a
trage laptele din
sîn. –
4. A
bea, a se
ameți. –
5. (Refl.) A se
trage la
față, a
slăbi. – Mr.
sug, supșu, suptu, sudzire; megl.
sug, supciu, supt, suziri; istr.
sugu, supt. Lat.
sūgĕre (Pușcariu 1680; REW 8438), cf. it.
suggere,
port.
sugir, gal.
sugar. – Der.
sugaci, adj. (care
suge; neînțărcat), cuvînt literar,
fără circulație populară (
ALR, II, 146);
sugar, adj. (care
suge; neînțărcat; s.n.,
căpriorul mijlociu la
casele țărănești);
sugător, adj. (
sugar, sugaci);
sugătoare, s.f. (sugativă; mănunchi de stuf care se pune la
geam ca să
absoarbă apa de
ploaie;
plantă, Monotropa hypopytis);
supt, s.n. (
faptul de a
suge, beție);
suptură, s.f. (supt, sugere). Din
rom. provin bg.
sugar (Capidan,
Raporturile, 212) și ngr. σιουγϰάρι (Murnu,
Lehnw., 40).