subțioáră (-óri),
s.f. – Subraț. – Var.
supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr.
(sum)soară, megl.
suptăsoară, soară. Lat.
sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu,
Gram.; Philippide,
Principii, 33 și 97; Densusianu,
Rom., CXXIII, 286 și
GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea,
Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu
sub. Var. se explică prin aceleași var.
ale lui
sub.
Uz general (
ALR, I, 54).