șteámp (-puri),
s.n. –
1. Mai, pisălog, pilug,
ciocan de
lemn. –
2. Baros. –
3. Mașină de
spart pietre, asemănătoare dîrstelor. –
4. Presă de
bătut monede. Germ.
Stampfe (Mîndrescu 89; Borcea 210;
Graur,
BL, III, 43; Gáldi,
Dict., 195). Intervenția sl.
stąpa (Cihac, II, 393) este improbabilă. – Der.
ștempar, s.m. (Trans., muncitor care
sparge pietrele scoase din
mină);
ștempăriță, s.f. (Trans.,
nevastă de ștempar);
ștempări, vb. (a
sparge minereu).