sprijiní (-n, -ít),
vb. –
1. A
propti, a
rezema.
2. A susține, a asigura. –
3. A se
baza, a se întemeia, a se
bizui. –
4. A
ajuta, a
ocroti, a
proteja. –
5. A
opri, a
para, a
împiedica, a
jena. –
6. (Refl.) A se
apăra, a se
proteja. – Var.
(s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută. Suf. -
ni indică de
obicei formații expresive. Legătura cu sl.
spręšti „a reuni”, participiul
sŭpreženŭ (Candrea) nu este
certă;
chiar și mai
puțin der. de la
opri (Cihac, II, 229) sau de la
prăjină (Pușcariu,
Dacor., I, 241-3).
Poate de la
spre jur ›
*sprejuri „a
înconjura” ›
sprejuni. Der.
sprijin (var. Trans.
sprijoană), s.n. (susținere;
reazem, stîlp);
sprijineală, s.f. (susținere;
ajutor, protecție);
sprijiniș, s.n. (înv., susținător);
sprijinitor, adj. (care sprijină; protector).