slab (-bă),
adj. –
1. Uscat,
macru,
fără grăsime. –
2. Debil, firav, plăpînd. –
3. Indulgent, blînd, fricos. –
4. Insuficient, defectuos, deficitar. –
5. Fragil, friabil. – Mr., megl.
slab. Sl.
slabŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov.
slab, ceh.
slaby. Uz general (
ALR, I ,62). – Der.
slăban, adj. (
slab, uscățiv, paralitic), din sl.
slabŭ și
noga „
picior” (bg.
slabonog, Conev 90);
slăbănogi, vb. (a paraliza; a-și
pierde vlaga, a se debilita);
slăbătură, s.f. (momîie, sperietoare;
persoană sau
animal fără putere,
slab);
slăbănogie (var.
slăbănogeală), s.f. (lipsă de
putere);
slăbi, vb. (a
deveni slab; a
pierde puterile; a debilita; a micșora, a
reduce; a relaxa; a
lăsa, a
lăsa în
pace; a se debilita; a se micșora; a se relaxa), mr.
slăghire, din sl.
slabiti;
slăbiciune (var. Mold.
slăbăciune), s.f. (debilitate, slăbire;
defect,
punct slab);
slăbie, s.f. (înv. și Trans., debilitate, decadență);
slabină, s.f. (
Banat,
coapsă,
șold), din sb.
slabina (Candrea);
slăbuț (var.
slăbulean, slăbușor, Maram.
slăbotean), adj. (
cam slab);
slăbitor, adj. (care slăbește).