scrob (-buri),
s.n. –
1. Terci, păsat. –
2. (Mold.)
Ouă bătute. –
3. (Olt.)
Crustă de
gheață formată deasupra
zăpezii. – Var. Olt. (3)
scrociob. Sb., slov.
skrob „amidon” și „
terci” (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 334; Conev 67). – Der.
scrobi, vb. (a apreta), din sb., slov.
skrobiti, bg.
skrobĕvam, cf.
rus.
skorbitĭ;
scrobeală, s.f. (amidon; Arg., spermă), cu suf. -
eală, cf.
rus.
skorbilo;
scrobos, adj. (
gros,
tare,
aspru);
scroboși, s.m. pl. (Olt., încălțămînte de
piele). Din
rom. trebuie să provină bg.
skrobela „scrobeală”.