sálcie (-ắlcii),
s.f. –
Nume de
arbori din
familia salicaceelor (
Salix alba, S. triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var.
salce, Banat salcă. Mr.
salțe, megl.
sulcă. Lat.
salĭcem (Pușcariu 1499; REW 7542) cf.
alb.
selk (Meyer 400; Phlippide, II, 653), it.
salcio, prov.
sautze, v. fr.
sauce, sp.
sauce. Ramurile de salcie se
duc la
biserică în
Duminica Floriilor, ca în Spania
ramurile de palmier; de
aici Dumineca Sălcii, înv. – Der.
sălcet, s.n. (
loc cu
sălcii), din lat.
salĭcētum (REW 7532; P. Aebischer,
RPF, III, 700), cf. it.
salceto, prov.
sauzeda, fr.
saussaie;
sălcioară, s.f. (răchițică, Elaeagnus angustifolia);
sălciș, s.n. (
loc cu
sălcii);
sălciu, adj. (cu
gust de
leșie; insipid, fad), a
cărui legătură cu
salce pare evidentă, datorită
gustului amar al
frunzei de salcie (Pușcariu; Tiktin; Candrea
preferă să
trimită la un lat. *
salĭcineus), sau pentru că
salcia este caracteristică pentru
apele stătătoare (după
Pascu,
Beiträge, 53,
ar fi în
loc de *
sărciu, de la
sare; etimonul propus de P. Papahagi,
Dunărea, II, 12, ne este necunoscut, cf. Lozovan 250).