RUȘCHÍU
s.n. (Trans.) Bolovăniș, stâncăraie. (din
rus2; s-a
spus prob., în
loc de
ruschiu (cf.
rușcea și
ruscea), datorită culorii roșiatice a unora dintre
aceste regiuni pietroase,
cum se
întâmplă în
cazul lui
rușeț,
des folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, din lat.
rūscŭlum, nu este convingătoare)