pînă
prep. –
1. Exprimă
ideea de limită în
timp sau în
spațiu. –
2. (Conj.) Cîtă
vreme, atîta
timp cît. – Var.
pănă. Mr.
pînc(ă), megl.
pănă, pon, istr.
pire, pir. Probabil din lat.
paene(ad), cf. Cipariu,
Gram., 39; Pușcariu 1319; Tiktin; REW 6669,
dar der. nu este
clară. Etimonul lat.
*pro ad (Crețu 355) este improbabil. Se folosește
împreună cu alte prep. (
pînă la, pînă spre, pînă în etc.), cînd nu este înaintea unui adv. Cu
rol de conj. se folosește și în combinație
pînă ce, pînă cînd, pînă unde. Cf. Moser 439.