primár (primáră),
adj. –
1. În expresia:
văr primar. –
2. (S.m.) Reprezentant al conducerii centrale în
orașe și
comune. –
3. (S.m., Arg.) Client care nu dă
bacșiș. – Mr. (
ver)
primar. Lat.
prῑmārius (Pușcariu 1385; Candrea-Dens., 1446; REW 6749), cf. v. it.
primaio. Cuvînt moștenit cu
primul sens, cu al doilea a
fost impus de instituție, în 1874, și se
sprijină pe fr.
maire. – Der.
primăreasă, s.f. (
nevastă de primar, primăriță);
primărie, s.f. (localul, sediul unde
lucrează primarul);
primariat, s.f. (slujbă de primar).