prií (-iésc, priít),
vb. – A
conveni, a folosi, a se
simți bine. Sl.
prijati „a prevedea” (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291;
Iordan,
Dift., 139), cf. sb., cr.
prijati „a prospera”. – Der.
prielnic, adj. (favorabil);
prielnicie, s.f. (amabilitate, blîndețe);
neprielnic, adj. (defavorabil);
priincios, adj. (favorabil);
nepriincios, adj. (potrivnic);
priință, s.f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit);
nepriință, s.f. (rea-voință);
priitor, adj. (favorabil).