prăpădí (prăpădésc, prăpădít),
vb. –
1. A
distruge, a anihila, a extermina. –
2. A (se)
strica, a (se) deteriora. –
3. (Mold.) A
pierde, a
rătăci. –
4. (Refl.) A dispărea, a
muri, a
pieri. –
5. (Refl.) A
izbucni, a nu mai
putea să. Sl.
propasti, propadą „a se
crăpa” (Miklosich,
Lexicon, 702; Cihac, II, 211), cf.
rus.
propadatĭ „a
pieri” și
prăpastie. – Der.
prăpăd, s.n. (exterminare,
distrugere; catastrofă);
prăpădenie, s.f. (
distrugere);
prăpădit, s.m. (istovit,
lefter);
prăpăditor, adj. (distrugător). Din
rom. provine bg. din Trans.
propodenie (Miklosich,
Bulg., 131).