popór (popoáre),
s.n. –
1. Popor,
nație. –
2. Norod, plebe. –
3. Parohie, enoriași. –
4. Mulțime,
gloată. Lat.
pǒpŭlus (Pușcariu,
ZRPh., XXVI, 741; REW 6654), cf. it.
popolo, prov., cat.
poble, fr.
peuple, port.
povo. Caracterul de cuvînt moștenit din
rom. nu este
sigur.
Apare din
sec. XVII, și pare cultism, cel
puțin cu primele
două sensuri; oricum a
fost întărit prin contactul cu it. și fr. (
sec. XIX). Der.
poporan, s.m. (enoriaș), din lat.
pǒpŭlānus, cf. it.
popolano „enoriaș” (după Tiktin,
rom.
ar fi împrumutat din it.), pare cuvînt moștenit (cf. într-un
doc. mold. din 1631 „poporenii ce-au
fost la
acea biserică”);
poporan, adj. (popular);
poporime, s.f. (
popor;
gloată);
(îm)popora, vb. (a popula);
popula, vb. (a
umple cu
oameni), din lat.
populare,
sec. XIX;
popular, adj. (popular), din fr.
populaire;
impopular, adj. (nepopular);
popularitate, s.f.;
impopularitate, s.f.;
populariza, vb.;
popularizator, s.m.;
populați(u)ne, s.f., toate din fr.