pojár (pojáruri),
s.n. –
1. (Înv.) Incendiu,
foc. –
2. Rujeolă. –
3. În poezie, înflăcărare, ardoare,
patos. – Megl.
pujar. Sl.
požarŭ (Miklosich,
Lexicon, 683; Cihac, II, 156; Conev 42), cf. bg., slov.,
pol.
požar și
jar. – Der.
pojarnic, s.m. (înv., pompier), din
rus.
požarnyj;
pojernicie, s.f. (
cazarmă de pompieri);
pojarniță, s.f. (
alambic; Olt., jăratic; sunătoare, Hypericum perforatum);
pojeri (var.
pojări), vb. (înv., a
aprinde).