plăván (plăvánă),
adj. – Bălan. – Var.
plăvîi, plăviu, plăviț. Sl.
plavŭ „
alb”,
plavinŭ „bălan” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 262), cf. slov.
plavec „
bou bălan”. Se folosește mai
ales ca
nume de
bou; doar
plăviță se
zice și despre
femeile blonde și înv. despre orice
obiect auriu sau gălbui; cf. Coresi:
căutați pămînturile, că sînt plăvițe, spre seceriș sînt. Cf.
plăvaie, s.f. (varietate de
struguri), format ca
bălaie din
bălan.