plătí (plătésc, plătít),
vb. –
1. A da
bani în schimbul unui
bun. –
2. A recompensa, a atribui. –
3. A
lichida, a
scăpa de o obligație. –
4. A (se) răzbuna. –
5. A ispăși. –
6. A valora. –
7. (Trans. de S.) A
costa. –
8. (Refl.) A fi
chit. – Mr.
plătescu, plătire, megl.
plătés, plătiri. Sl.
platiti „a
lichida” (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf.
rus.
platitĭ. – Der.
plată, s.f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr.
plată, din sl. (bg., sb.,
pol.,
rus.)
plata;
neplată, s.f. (lipsă de
plată);
plătitor, adj. (care plătește);
neplătit, adj. (
fără a fi
plătit; inapreciabil);
platnic, adj. (
dator, care trebuie să
plătească; cu datoriile plătite);
neplatnic, adj. (insolvabil);
plătnicie, s.f. (solvabilitate);
răsplăti, vb. (a recompensa; a
plăti, a se răzbuna), cu pref.
răs-, cf. bg.
rasplatam;
răsplată, s.f. (recompensă). Cf.
platcă.