plápumă (plắpumi),
s.f. – Învelitoare,
pătură, acoperitoare umplută cu
lînă,
vată etc. – Var.
plapomă, plapămă. Mr.
paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich,
Fremdw., 119; Densusianu,
GS, VI, 362), în
loc de ἐφάπλωμα, cf. slov.
poplon, rus.
paplin, mag.
paplan. – Der.
plăpumar, s.m. (producător de
plăpumi);
plăpumărie, s.f. (
meseria și atelierul plăpumarului).