pípotă (pípote),
s.f. –
Stomac de
pasăre, rînză. – Var.
chipotă. Trans.
picotă. Ngr. *ἐφήπαπα, din gr. ἤπαρ, ἤπατος „
ficat”, ca ngr. ἐφιππος din gr. ἴππος, sau ngr. ἐφάπλωμα din gr. ἄπλωμα. Ca în ultimul
caz (ἐφάπλωμα › πάπλωμα), *ἐφήπαπα
ar fi
trecut la *πήπαπα, prin asimilare. Rezultatul normal, *
pipătă s-a modificat datorită influenței consoanei, ca sl.
domaliti ›
domoli, sl.
mamiti ›
momi. Alte explicații nu
par suficiente: din
ceh.
pipati „a
privi” (Cihac, II, 256), cf. rut.
pipotĭ „
cobe, tîfnă” (Scriban); din gr. ἤπαρ încrucișat cu
ficatum (Schuchardt,
ZRPh., XXVIII, 435; REW 4108); în legătură cu sl.
pąpukŭ „
buric” (Tiktin).