pil (píluri),
s.n. –
1. Vargă,
băț. –
2. (Olt.)
Bici, cravașă. Origine incertă.
Ar putea fi
vorba de un lat.
*pillum, cf.
pilla ›
piuă, în
loc de
pila „stîlp” și
pilum „
suliță”; în acest
caz ar fi însemnat la
început „
piuă”. Nu e o constatată o pronunțare patalizată, care
ar proba acest etimon; în
plus, se mai consideră ca der. de la
pil,
cuvintele pilos (var.
chilos), adj. (puternic, rezistent; încăpățînat, îndărătnic) și
pilug (var.
chilug, v.
aici).