peréte (peréți),
s.m. –
Zid. – Var.
părete. Istr.
parete. Lat.
părĕtem, forma. pop. în
loc de
păriĕtem (Pușcariu 1268; Candrea-Dens., 1334; REW 6242), cf. it.
parete, prov.
paret, fr.
paroi, sp.
pared, port.
parede. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der.
păretar(iu), s.n. (tapițerie, draperie);
supărete, s.m. (Trans.,
balcon,
terasă), în
loc de
sub părete.