pépene (pépeni),
s.m. –
1. Zemos (Cucurnis melo). –
2. Harbuz,
lubeniță (Cucumis citrullus). –
3. (Mold. și Trans.,
rar) Castravecior (Cucumis sativus). – Mr.
peapine, piponu, megl.
pipon, pipoană. Lat. *
pepĭnem, în
loc de
pĕpōnem (Densusianu,
Hlr., 139; Pușcariu 1298; Candrea-Dens., 136; REW 6395), cf. it.
pepone, fr.
pépin „
os”, sp.,
port.
pepino, alb.
pjepër (Philippide, II, 774). Lipsa diftongării lui
o nu a
fost explicată. Der.
rom.
pornind de la ngr. πεππώνι, cf. bg.
pipun, sb., slov.
pipon și dial. (Miklosich,
Fremdw., 118; Domaschke 138;
Iordan,
Dift., 114) nu prezintă mai
puține dificultăți. Der.
pepenar, s.m. (vînzător de
pepeni);
pepenărie, s.f. (bostănărie, harbuzărie);
pepenea, s.f. (
plantă, Spiraea ulmaria);
pepenel, s.m. (papanaș; Olt., varietate de
prune);
pepenos, adj. (cărnos,
îndesat).