Páște (-ti),
s.m. – Sărbătoare Învierii. – Mr.
Paște, Paști, megl.
Paștu, Paști, istr.
Pǫștę. Lat.
Paschae (Pușcariu 1283; Candrea-Dens., 1352; REW 6264), cf. it., cat.
pasqua, logud.
paska, prov.
pasca, fr.
pâques, port.
pascoa, alb.
paskë, ngr. πάσχα. Rezultatul normal,
Paște, a
fost considerat ca un pl. f., de unde sing. n.
Paște și de
aici pl.
Paști. – Der.
pășticar, s.m. (Trans.,
persoană care dă de
pomană în
biserică, în
ziua de
Paște);
păștiță, s.f. (anemonă, Anemone ranunculoides).