oțét (oțéturi),
s.n. –
Lichid cu
gust acru folosit în alimentație; acid acetic diluat. Sl.
ocĭtŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din lat.
acetum (Romansky 123; der. din gotică, propusă prin sl. de REW, nu pare
sigură), cf. bg., cr., slov., rut.,
rus.
ocet, mag.
eczet. Der. din lat.
acetum (Cipariu,
Elemente, 10; Schuchardt,
Vok., III, 87) nu e posibilă. Der.
oțetar, s.m. (producător sau negustor de
oțet;
arbore ornamental, Rhus typhina);
oțetar, s.n. (serviciu de
masă pentru
oțet și untdelemn;
vas pentru
oțet);
oțetărie, s.f. (
fabrică de
oțet);
oțeți, vb. (var. Mold.
oțeti), vb. refl. (a se înăcri);
oțetos, adj. (
acru).