ospắț (-péțe),
s.n. –
Masă,
banchet. – Mr.
uspeț. Lat.
hospitium (Pușcariu 1230; Candrea-Dens., 1276; REW 4200), cf. ngr. σπίτι,
alb.
štëpi „
casă” (Rosetti, I, 170
crede că numai în
rom. s-a
păstrat cuvîntul lat.). Pentru semantism, cf. Todoran,
Dacor., XI, 128. Cf.
oaspete. – Der.
ospeție, s.f. (ospitalitate);
ospețime, s.f. (
adunare de
musafiri). Der. neol.
ospiciu, s.n., din fr.
hospice;
ospitalier, adj., din fr.
hospitalier;
ospitalitate, s.f., din fr.
hospitalité.