oráș (oráșe),
s.n. –
Urbe, tîrg,
cetate. Mag.
város (Miklosich,
Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr.
varoš,
alb.
varroš, ngr. βαρόσι. – Der.
orășan, s.m. (locuitor al
orașului),
apare în
doc. slavorom. din 1439;
orășenesc, adj. (de oraș);
orășenește, adv. (ca la oraș);
orășancă, s.f. (locuitoare a
orașului);
orășenime, s.f. (
lume de la oraș);
orăsnic (var.
orăjnic), s.m. (
titlu dat odinioară, în
sec. XVII,
armașului în Mold.), probabil pentru că avea în
sarcină poliția urbană.