oínă (-ne),
s.f. – Un anumit
joc cu
minge între două grupări de
băieți. – Var. (Mold.)
hoină. Cuman.
oyn, tc.
oyun „
joc” (Bogrea,
Dacor., I, 289); legătură cu
rus.
vojna „război” (Tiktin) e mai
puțin probabilă. – Der.
hoinar, adj. (ulițarnic,
haimana);
hoinări, vb. (a vagabonda, a
umbla hoinar);
hoinăreală, s.f. (vagabondaj, haimanalîc). – Der. lui
hoinar din ngr. ỏϰνιάριος (Loewe 15) nu e posibilă.