ochelari
, s.m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it.
occhiali, cu suf. de
agent -
ar. Der. din lat.
ocularius (Koerting 6662) sau din
pol.
okulary încrucișat cu
ochi (Densusianu,
Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare
sigură.
Săs.
okelâr,
indicat ca etimon al
rom. (Drăganu,
Dacor., VI, 299), provine mai
curînd din acesta din
urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb.
okelar. – Der.
ochelarist, s.m. (
persoană care
poartă ochelari);
ochelariță (var.
chelărea), s.f. (
plantă, Buscutella laevigata), numită
așa datorită
formei samarei sale.