nuc (núci),
s.m. –
Pom fructifer cu
fructe rotunde cu coajă
tare. – Mr.
nuc, nucă, megl.
nucă, istr.
nuc. Lat.
nux, nŭcis (Pușcariu 1197; Candrea-Dens., 1252; REW 6009), cf. it.
noce, prov.
notz, fr.
noix, cat.
nou, sp.
nuez, port.
noz, toate
numele fructului. În
rom. și la alte
nume de
arbori, m. a
fost asimilat pentru
arbore,
iar f. pentru
fruct, cf.
măr, păr, prun, etc. – Der.
nucă, s.f. (
fructul de nuc);
nucar, s.m. (gaiță-de-
munte, Nucifraga caryocatactes);
nucet, s.n. (mulțime de
nuci), cu suf. -
et (sau de la
nŭcētum după Pușcariu 1198; Candrea-Dens., 1254; REW 5981);
nucșoară, s.f. (un condiment asemănător cu nuca, Myristica moschata;
plantă, Staphilea pinnata;
pasăre, Ruticilla phoenicura).