nițél (nițícă),
adj. –
Puțin, în cantitate
mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F.
nițică (normal ne-
am fi
aștepta la *
nițea)
indică un dim. Trebuie să se
pornească de la
nitic(à), fiindcă acest cuvînt
corespunde unor formații expresive
comune teritoriului romanic: sp.
chico „
mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf.
ciccum „
nimic” în Plaut;
nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio
na ci(ca)de „
puțin”; it.
cica „nimc”; logud.
ticcu „
puțin” (unde
t- echivalează cu
z sard. it.); calabr.
zica „picătură”,
nazica „
puțin”; Cilento
tsiku „
mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la
nișchițel (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide,
Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din
alb.
në cikë „
puțin” (Densusianu,
Rom., XXIII, 79); din
puținel ›
*ținel, cu metateză (Tiktin).