năzărí (năzărésc, năzărít),
vb. –
1. (
Rar) A întrezări, a
descoperi. –
2. (
Rar) A
apărea, a se
arăta. –
3. (Refl.) A i se
părea, a avea impresia. Sl.
nazrĕti „a întrezări” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Miklosich,
Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg.
nazirati. La ultimul sens
poate exista o încrucișare cu sl.
nazorŭ „bănuială”. – Der.
năzăritură, s.f. (închipuire);
năzarnic, adj. (cu
toane);
năzăreală, s.f. (viziune).