nălucí (nălucésc, nălucít),
vb. –
1. A-și închipui, a-și reprezenta. –
2. A-și imagina, a visa, a avea o viziune. Sl.
nalučiti „a
afla” (Miklosich,
Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg.
nalučam „a
ghici”. Se folosește cu pron. în dativ și mai
des în
forma reflexivă. – Der.
nălucă, s.f. (fantasmă, viziune,
arătare; închipuire,
vis);
nălucitură, s.f. (viziune);
nălucitor, adj. (fantastic);
nălucos, adj. (
rar, sperios, fricos).