monárh (monárhi),
s.m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat.
monarchus (
sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și
apoi din fr.
monarque. – Der.
monarhic, adj., din fr.
monarchique;
monarhi, vb. (înv., a
domni);
monarhie, s.f., din mgr. μοναρχία;
monarhină, s.f. (înv., regină, suverană), din germ.
Monarchin, sec. XVIII;
monarhism, s.n., din fr.
monarchisme;
monarhist, s.m., din fr.
monarchiste.