moft (mófturi),
s.n. –
1. Fleac,
bagatelă. –
2. Scorneală, balivernă. –
3. Fason, sclifoseală. Tc.
muft, din per.
muft „
fără importanță” (Loebel 204; Șeineanu, II, 262; Lokotsch 1492), cf. sb.
mufte „gratuit”. La ultimul sens e posibilă intervenția unei încrucișări cu ngr. μόχθος „dificultate” (Cihac, II, 677). – Der.
moftangiu, s.m. (palavragiu,
șarlatan);
moftangioaică, s.f. (șarlatancă, escroacă; sclifosită, fandosită);
moftologie, s.f. (neseriozitate);
moftolog, s.m. (grandoman, snob);
mofturos, adj. (năzuros, fandosit).