miél (miéi),
s.m. –
Puiul (mascul) al
oii. – Mr.
ńel, megl.
(m)ńiel, istr.
ml’e. Lat.
agnellus (Pușcariu 1070; Candrea-Dens., 1100; REW 284), cf. it.
agnello, prov.
agnel, fr.
agneau, cat.
anyell, v. sp.
añel (
gal.
año). Fonetismul prezintă dificultăți, cf. Pușcariu,
Dacor., I, 424-5 și Rosetti, I, 85. Explicație oferită de Candrea-Dens., și admisă de Tiktin, care se bazează pe o
formă intermediară *
(a)mnel, cu disimilarea
grupului mn ›
m, a
fost considerată inacceptabilă de Meyer-Lübke,
Dacor., II, 2, pe motive discutabile.
Ipoteza lui Rosetti,
BL, V, 33 (și Rosetti,
Mélanges, 171), cu
privire la un rezultat
rom. *
ñel trecut la
miel prin fonetism analogic, pentru a evita pronunțarea
ñ, care în
rom. s-
ar considera „patoise”, e
destul de
puțin probabilă, fiindcă propune pentru dacorom. un rezultat
gn ›
ñ, care nu
apare în alte exemple. Mr.
ńel (cf.
milia › mr.
ńil’e,
melem › mr.
ńere etc.) și, pe de altă
parte, rezultatul similar
mia, miță și
mior și probabil
miață,
indică destul de
clar pentru
rom., trecerea lui
gn inițial ›
mn ›
n. Der.
mielar, s.m. (
păstor de
miei);
mielărea, s.f. (
lemnul-lui-
Avram, Vitex agnus castus);
mielușel, s.m. (mieluț;
gogoașă);
mielușea, s.f. (mioară);
mielăriță, s.f. (
păduche parazit al
oii). – Vasmer, II, 122 socotește că
rus.
merlucha „
piele de
miel” se explică prin
rom.
mielușa; mai
curînd e
vorba de un der.
îm rusă care
pornește de la
rus.
mech „
piele”, cu rezultatul *
mechlucha disimilat.