mestecá (méstec, át),
vb. – A
amesteca. Lat. *
mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085;
Iordan,
Dift., 123; REW 5398a), cf.
alb.
meštekuem, it.
mestare, abruz.
(am)misteka, cf.
amesteca. – Der.
mestecător, adj. (înv., răsculat; care
amestecă);
mestecător, s.n. (bătător, mai);
mestec, s.n. (înv.,
amestec);
mestecătură, s.f. (
amestec, dezordine);
mestecuș, s.n. (bătător;
băț pentru a
amesteca porumbul fiert);
mestecău, s.n. (Trans., făcăleț; Arg.,
gură, plisc).