meríndă (merínde),
s.f. – Provizii. – Var.
merinde. Megl., mr.
mirinde „ora de gustare”, istr.
merinde. Lat.
merenda (Pușcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it.
merenda, prov.
merendo, sp.
merienda. – Der.
merindare, s.f. (pînză, șervet în care se
aduc proviziile);
merinzar, s.m. (furnizor). Cf. megl.
mirindz, mirindari „a
lua o gustare; a se
odihni”. – Din
rom. provin rut.
merendja, merendaty,
pol. dialectal
mierenda, mierend(z)ać (Miklosich,
Wander., 10; Candrea,
Elemente, 403; Berneker, II, 37), și mag.
meringya (Edelspacher 19).