lăbărțá (lăbărțéz, lăbărțát),
vb. refl. – A
decădea, a se
prăbuși, a ceda, a-și
pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată
prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui
dăbălăza, prin intermediul unei var.
(de)-lăbăza, cu infixul
r, ca și în alte
cazuri de
creații spontane, (cf.
hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb.
labrcnuti „a valora
puțin”, care, de
asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163,
pus în legătură cu sb.
labrnja „rît”.
DAR propune un der.
puțin probabil de la
bîrță cu pref.
re- (cf.
Dacor., III, 818); și Scriban
leagă pe
lăbărța cu
bălți. – Der.
lăbărțătură.