júlă (júle),
s.f. –
Femeie,
muiere. Țig.
žuli, ğuli (
Graur,
BL, V, 68). Legătura pe care o stabilește
DAR cu mag.
suli „
rău” pare greșită. – Der.
julan, s.m. (
bărbat afemeiat);
juleaică, s.f. (
femeie), pe care Bogrea,
Dacor., II, 899,
îl punea în legătură cu
numele Zuleica, cf. Tagliavini,
Arch. Rom., XII, 173;
juleandră (var.
șuleandră, ciuleandră), s.f. (
femeie,
muiere), cu suf. expresiv -
andră, cf.
buleandră, fleand(u)ră, după
Graur,
BL, IV, 198, la un țig.
*ğuνlengero, de la
ğuνli „
femeie”);
ciuleandra, adv. (hoinărind, umblînd
creanga).