istórie (istórii),
s.f. –
1. Știință care
studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui
popor etc. –
2. Poveste, relatare. –
3. Conflict, încurcătură,
necaz. –
4. Organ genital. – Mr.
isturie. Lat.
historia sau gr. ἰρτορία (
sec. XVII). Accentul
istorie, înv., se
aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – Der.
istorioară, s.f. (anecdotă, povestire distractivă, banc);
istornic, adj. (istoric),
sec. XVIII, înv.;
istoric, adj., din fr.
historique;
istoricesc, adj. (istoric),
sec. XVII, înv.;
istoric, s.m. (specialist în
istorie), din lat.
historicus,
sec. XVII;
istorisi (var.
rară istori), vb. (a
povesti, a relata), din gr. ἰρτορῶ, ἰρτορίσω;
istoriograf, s.m. (cronicar, istoric), din gr. ἰρτοριόγραφος (
sec. XVIII);
istoriografie, s.f. (
știință auxiliară
istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și
operelor istorice);
preistorie, s.f., din fr.
préhistoire;
preistoric, adj.