io
– Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale,
numele domnitorilor
Țării Românești, și
apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl.
io, în documentele muntenești (
sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este
vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În
rom. trebuie să se fi
confundat cu
io, pronunțare vulgară a lui
eu, pron. pers. de pers. I sing.
Fără circulație reală.