întrebá (întréb, întrebát),
vb. –
1. A pune întrebări
spre a
afla un
răspuns. –
2. A
cerceta, a examina. –
3. A
cere informații, lămuriri despre, a se interesa. – Mr.
ntreb, ntribare, megl.
antreb, antribare, istr.
ăntreb. Lat.
interrogāre (Pușcariu 891; Tiktin;
DAR), cf. v. fr.
anterver, prov.
antervar, astur.
entrugar (Menéndez Pidal,
RFE, 1920, 35). Este dublet al lui
interoga, vb., din lat.
interrogare (
sec. XIX). Rezultatul
g ›
b, care
apare și în
lingua ›
limbă, i-a
făcut pe
unii cercetători să se gîndească la necesitatea unei
forme lat. *
interguāre (Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupunîndu-se că numai
-gu- putea trece la
b;
dar această supoziție nu pare întemeiată. – Der.
întrebător, adj. (interogativ);
întrebare, s.f. (acțiunea de a
întreba;
problemă,
chestiune;
cercetare, informare);
întrebăciune, s.f. (înv.,
întrebare,
cercetare).