îmbrăcá (îmbrác, îmbrăcát),
vb. –
1. A (-și) acoperi
corpul cu
veșminte. –
2. A acoperi, a
înveli. –
3. A împărți, a distribui. –
4. (
Rar) A (se) întoarce, a (se) inversa. Lat. *
imbracāre, de la
bracae, cf.
brace, brăcire (Pușcariu 780; Candrea-Dens., 147; REW 4281;
DAR), cf. it.
(im)bricare. Pentru sensul lat.
bracāre „a-și pune
pantaloni”, cf. Castro 178 (
DAR crede că trebuie
plecat de la sensul cuvîntului it. „a înfășura în
scutece”). – Der.
îmbrăcăciune, s.f. (înv., veșmînt);
îmbrăcătură, s.f. (acțiunea de a se
îmbrăca);
neîmbrăcat, adj. (
gol,
fără haine);
îmbrăcăminte, s.f. (
haină, veșmînt; placentă);
desbrăca, vb. (a
scoate hainele; a
despuia), pe care Candrea-Dens., 178,
îl derivă
direct din lat.