íie (-íi),
s.f. –
1. Parte inferioară a pîntecelui. –
2. La
cai,
chișiță. – Var.
ie. Mr.
ile. Lat.
ῑlia (Pușcariu 773; Candrea-Dens., 816; REW 4260;
DAR), cf.
alb.
ijë, v. fr.
illes. Pentru semantism cf. sensurile sp.
empeine. Cuvînt
rar,
aproape uitat,
fără îndoială din
rațiuni de omonimie.