hîlt-
Rădăcină expresivă, care redă
zgomotul lichidului mișcat într-un recipient
închis. Creație spontană. – Der.
hîltîc, interj. (exprimă
zgomotul lichidului);
hîltîbîc, interj. (exprimă
zgomotul unei căderi în
apă); cf.
bîldîbîc;
hîltîcîi (var.
hîltîci, hîltăcări), vb. (a
mesteca, a agita un
lichid);
hîlțîna, vb. (a agita, a
scutura), rezultat dintr-o încrucișare cu
hîțîna;
hîltiugă, s.f. (mîncare
proastă), der. de la
hîltîcîi ca
hălăciugă de la
hălăcăi (cf.
pol.
beltuga „
amestec tulbure”).