fráte (fráți),
s.m. –
Persoană de
sex masculin considerată în raport cu altă
persoană născută din aceiași
părinți (sau numai din unul). – Mr.
frate, megl.
frati, istr.
frǫte. Lat.
frātĕr,
frātrem (Pușcariu 644; Candrea-Dens., 635; REW 3485;
DAR), cf.
alb.
frat, it.
fra(te), prov.
fraire, fr.
frère. Cuvînt
comun (cf. ALR, I, 159). Cf.
frăține, fîrtat. Pentru folosirea în
doc.
vechi, cf. Docan,
Arhiva, XI, 422-44. Der.
frățesc, adj. (de frate, fratern; călugăresc);
frățește, adv. (în
mod fratern);
frăție, s.f. (fraternitate; înrudire
între frați;
iubire frățească);
frățime, s.f. (
breaslă, confrăție);
frățior, s.m. (dim. al lui
frate;
plantă,
ciormoiag, Melampyrum cristatum);
frătuț, s.m. (
poreclă dată romînilor din
Banat);
înfrăți, vb. (a se
uni în calitate de
frați spirituali; a se
asocia, a se
uni, a fraterniza; a da lăstari
plantele). Der. neol.
fratern, adj., din lat.
fraternus;
fraternitate, s.f., din fr.
fraternité;
fraterniza, vb., din fr.
fraterniser;
confrate, s.m. pe
baza modelului fr.
confrère.