fel (féluri),
s.n. –
1. Clasă,
tip,
gen,
specie. –
2. (Înv.,
rar) Stirpe. –
3. Soi,
teapă. –
4. Obicei, stil. –
5. Purtări,
mod de a fi. –
6. Capriciu,
chef.
7. Fel de mîncare. –
De fel, în nici un
caz. Mag.
-féle „asemănător”,
fel „
parte”, cu sensul de „
soi, fel” în mai
multe compuneri, cf.
minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban;
DAR), cf. sb., slov.
fela „
clasă”, bg. Trans.
feli (Miklosich,
Bulg., 121), Giuglea,
Dacor., II, 637,
respinge această der., care pare evidentă și propune, prin intermediul
alb.
fjaljë, lat.
fabella „istorioară”, cf. it.
favella. Der.
fălie, s.f. (Trans., înrudire),
poate prin intermediul sb. (
DAR);
feliușag, s.n. (Mold.,
soi,
teapă);
feluri, vb. (înv., a
varia);
felurit, adj. (variat);
felurime, s.f. (varietate, diversitate). Din același cuvînt mag. provine
fele, s.f. (
măsură de capacitate, folosită în Trans., în
valoare de
trei sferturi de litru).