dumbrávă (dumbrắvi),
s.f. –
1. Pădure tînără. –
2. Pădure de
stejar. Sb.
dąbrava, de la
dąbŭ „
arbore,
stejar” (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Miklosich,
Lexicon, 189; Cihac, II, 104; Conev 51), cf.
rus.
dubrava. Cf. și
dîmb, dubă. – Der.
dumbrăveancă, s.f. (varietate de
cioară, Coracias garrula);
dumbravnic, s.m. (roiniță, Melittis melissophyllum);
dobro(m)nic(ă), s.f. (roiniță).