depúne (-n, -ns),
vb. –
1. Despre
oi și
vaci, a
făta. –
2. Despre
oi și
vaci, a fi fecundată. –
3. A
depune, a
lăsa. – Var. (sensurile 1 și 2)
dăpune. Mr., megl.
dipun „descind”. Lat. *
dĕpōnĕre (Pușcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it.
deporre, sp., prov.
deponer, port.
depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradițional lat., cu primele sensuri. Cu toate
uzurile care înseamnă „a
depune” este neol. – Der.
deponent, adj.;
depunător, adj.;
depozant, s.m., din fr.
déposant;
depozit, s.n, mr.
dipozit, din it.
deposito;
depozita, vb.;
depozitar, s.m.;
depoziți(un)e, s.f., toate neol.