cutremurá (cutrémur, cutremurát),
vb. –
1. A
face să tremure.
2. A
scutura, a clătina. –
3. A înfiora, a inspira
teamă, a îngrozi. –
4. (Refl.) A se cutremura pămîntul ca urmare a unui seism. –
5. (Refl.) A se
speria. – Mr.
cutream(b)ur, megl.
cutrumur. Lat. *
contrĕmŭlāre (Pușcariu 475;
DAR). Este de
asemenea posibil să fie
vorba de o der. internă de la
tremura, cu
cu- expresiv. – Der.
cutremur, s.n. (scuturătură; tremur; seism;
teroare);
cutremurător, adj. (îngrozitor).